„Subito” - din Brăila, cu bucurie

[...] A intrat apoi duo-ul Lucian Moraru – Viniciu Moroianu. Un alt moment de frumoasă realizare artistică - mai ales pentru că violistul Lucian Moraru a adaptat o serie de arii de operă şi cântece sudamericane pentru pian şi instrumentul său. Iar ce a rezultat ne-a
încântat. Stăpân deplin pe meşteşugul său, Lucian Moraru s-a simţit minunat pe scenă. După fiecare moment muzical, ne prezenta ce va urma să cânte şi parcă abia aştepta să ne dăruiască din muzica sa. Şi este o bucurie pentru spectatori să simtă atâta pasiune de la un artist.

Despre Viniciu Moroianu aş avea multe să vă spun. Îi urmăresc cu mare interes evoluţiile, pentru că acest artist mă fascinează. Pasiunea, talentul, incredibila sa abilitate de a înţelege plenar partitura, toate calităţile sale tehnice construiesc un personaj pitoresc şi dedicat. Fiecare idee muzicală, fiecare nuanţă sau intenţie a muzicii interpretate, fie solo, fie acompaniament se oglindeşte în expresia sa facială şi în limbajul corporal. Este efectiv un exemplu de implicare şi concentrare. Apoi interpretarea sa e fără reproş. Şi în seara când doar acompania un alt mare artist, el a pictat un suport armonic de cea mai bună calitate, ştiind minunat să stea retras când trebuia, ştiind la fel de bine să vină în faţă când muzica o cerea, fiind totodată mereu atent să acompanieze, în sensul de a fi părtaş şi ajutor la drumul deschis de partenerul de scenă. (La sfârşitul serii, întâlnindu-l la hotel, am reuşit pentru prima dată să-i vorbesc. M-a întrebat, vădit îngrijorat, cum s-a auzit pianul. L-am asigurat că totul a fost minunat, dar el nu era convins, apreciind că trebuia un alt instrument, mai mare. Eu nu am remarcat aşa ceva şi m-am mirat de cât de perfecţionist şi de profesionist este acest mare om de muzică.) [...]

Actualitatea Muzicală - noiembrie 2023