Gala „Crăciun pentru toţi”

Fundaţia „Solidaritatea Culturală pentru România ARS XXI” a organizat în data de 14 decembrie 2024, la Ateneul Român, Gala „Crăciun pentru toţi”, un eveniment aflat sub patronajul Ministerului Culturii, în colaborare cu Filarmonica „George Enescu”. În cadrul ediţiei din acest an a fost invitată Orchestra Simfonică a Conservatorului „Vincenzo Bellini” din Catania, sub bagheta maestrului Epifanio Comis.

În deschidere am ascultat Uvertura operei Flautul Fermecat de Wolfgang Amadeus Mozart. Introducerea a conturat încă de la primele sunete un ton solemn, orchestra subliniind caracterul grandios al acesteia printr-un sunet plin, omogen, şi o articulaţie precisă. Mozart utilizează un limbaj armonic bogat şi o dinamică variată, realizând un joc constant de lumini şi umbre, un clarobscur sonor pe care dirijorul Epifanio Comis l-a exploatat prin opoziţii dinamice de la pianissimo la fortissimo, accentuând astfel expresivitatea muzicii şi parcursul de la tensiune la relaxare, menţinând totodată omogenitatea sonoră generală.

Programul serii a continuat cu Concertul pentru violă, clarinet şi orchestră în mi minor, op. 88 de Max Bruch, avândui ca solişti pe violistul Lucian Moraru şi clarinetistul Darko Brlek. Concertul se încadrează în stilul romantic târziu, caracterizat prin melodii ample de o mare plasticitate expresivă, armonii bogate şi orchestraţie plină de culoare, Bruch reuşind să exploateze cu măiestrie contrastele şi complementarităţile timbrale ale celor două instrumente.

Prima mişcare a concertului, Andante con moto, a instaurat o atmosferă de introspecţie şi melancolie, Lucian Moraru expunând tema cu un ton cald şi profund, caracterizat de un vibrato nuanţat, controlat cu măiestrie.

Clarinetistul Darko Brlek a iniţiat discursul solistic cu o sonoritate cristalină şi o intonaţie impecabilă, preluând şi continuând fraza violei într-o manieră firească şi expresivă, acest schimb tematic fiind elementul central al mişcării. Nu a fost vorba doar de o simplă succesiune de fraze, ci de o adevărată conversaţie muzicală în care cele două instrumente au construit, secondate de orchestră, o nartaţiune emoţională complexă.

Allegro moderato-ul părţii a doua ne-a oferit un exemplu de virtuozitate şi expresivitate, soliştii ţesând o textută lirică şi meditativă ce ne-a transpus întro lume a emoţiilor pure. Soliştii au realizat un dialog subtil şi nuanţat între violă şi clarinet, marcat de o bogată expresivitate. Calibrarea perfectă a timbrului şi a dinamicii celor două instrumente a dus la o împletire surprinzătoare între sunetul dens şi catifelat al violei şi versatilitatea strălucitoare a clarinetului. Ultima parte, Allegro molto, a reprezentat apogeul interpretării. Precizia şi fluiditatea pasajelor au scos în evidenţă atât calităţile tehnice ale interpreţilor, cât şi profunzimea expresivă a muzicii lui Bruch. Soliştii au reuşit să integreze remarcabil linia cantabilă a celor două instrumente în textura bogată a aparatului orchestral, rezultând un ansamblu sonor compact şi echilibrat ce a demonstrat o mare flexibilitate şi capacitate de frazare muzicală şi o profundă cuprindere a stilului romantic, oferind publicului o experienţă artistică de înaltă clasă.

În încheierea serii am audiat Simfonia nr.2, în mi minor, op. 27 de Serghei Rahmaninov. După eşecul dureros al primei sale simfonii, compozitorul a trăit o lungă perioadă de îndoială şi deznădejde. Cu toate acestea,

lucrarea vine ca o dovadă a rezilienţei spiritului uman, ce transcende suferinţa şi triumfă asupra adversităţii, asemenea renaşterii legendarei păsări Phoenix. Viziunea dirijorală fluidă a lui Epifanio Comis, controlul măiestrit al rubato-ului şi atenţia la toate timbrurile instrumentale din această lucrare au dus la o interpretare ce a ţinut publicul captivat de la prima până la ultima notă. Comis a demonstrat o abordare echilibrată în

mişcarea lentă, menţinând un tempo fluid şi organic ce a permis muzicii să respire liber, iar culminaţiile să se dezvăluie cu impact maxim. Orchestra a realizat o sonoritatea mătăsoasă a partidei corzilor, acorduri superbe

ale grupului suflatorilor de lemn, şi o secţiune de alamă ce a reuşit să facă faţă provocarilor interpretative ale partiturii. Gala Crăciun pentru toţi a fost mai mult decât un eveniment muzical. A reprezentat o investiţie în viitorul culturii româneşti, unind generaţii şi oferind tinerelor talente şansa de a-şi dezvolta pasiunea pentru muzică.