Craiova Muzicala

“Craiova Muzicală”

(5 – 17 decembrie 2022)

De ani buni, de când a intrat pe radarul atenţiei mele, Festivalul Internaţional “Craiova Muzicală” a celor de la Filarmonica ”Oltenia” Craiova a adus câteva nume mari, nume care atrag atenţia şi fac sălile pline.

Şi, printr-o combinaţie de acţiune voluntară şi circumstanţe, nu la aceste spectacole am ajuns, ci la cât mai multe dintre celelalte, aşa-zis mici.

Ediţia 2022 a festivalului nu a făcut excepţia în această privinţă.

Pentru mine, a debutat cu o reîntâlnire premeditată, aceea cu Emil Vişenescu. Eleganţa, generozitatea şi bonomia pe care afişează (iar momentul de acum al acordări florilor e încă o dovadă în acest sens) sunt tot atâtea motive să nu rateze nicio descindere a sa în Bănie, indiferent că mă poartă pe căi muzicale moderniste sau clasice. De data acesta, pe lângă clarinetul pe care îl face să sune atât de bine, a avut alături pianul Manuelei Giosa şi violoncelul lui Elvis Ciuculescu, întru redarea unei triade echivalente cu o vârstă de aur a creaţiei: Beethoven – Schumann – Brahms.

Tot acum mi s-a relevat o asemănare între o artă marţială şi arta muzicii clasice. Şi într-o disciplină marţială, tehnica se poate distila până la simplitatea absolută, fără a-şi pierde din eficienţă. Cu doar câteva corzi, clape şi un instrument de suflat, am simţit pe deplin efectul acestor trei compoziţii.

De la un zâmbet cunoscut am trecut la altul, adică al lui Cătălin Opriţoiu, care i-a avut alături pe cei de la Millenium Arts Quartet. Cu flautul său aproape fermecat şi ajutat de vibraţia unor corzi bine strunite, am descoperit, printre multe altele, că Vivaldi e mai mult decât legendarele sale Anotimpuri.

Însă, momentul de vârf a venit chiar de la noi, mai precis de la Borşa lui Lucian Moraru, care ne-a făcut să pocnim din mâini şi din picioare, iar pe mine şi să rememorez unul dintre cele mai frumoase lăcaşuri de cultură unde m-au purtat vreodată paşii – Musée des instruments de musique din Bruxelles.

Cu intuiţia-mi de meloman diletant, bănuiam că Vadim Neselovskyi şi recitalul său solo de pian Odesa – a musical walk through a legendary city trebuie să fie ceva special.

Dar, aşa cum orice pregătire a unui discurs în faţa oglinzii nu te scuteşte de nodul în gât când eşti în faţa publicului real, nu mă aşteptam ca artistul de origine ucraineană să se transforme din tipul jovial care ne-am ţinut un discurs de prezentare în ipostaze atât de tulburătoare când s-a aşezat la pian. A fost artist de acuarele, pălărierul nebun din Alice în Ţara Minunilor şi îngerul morţii, folosind pianul precum un laborator sonor, din care au ieşit bucăţi de o duioşie pastelată, dar şi unele în care simţit oroarea unui masacru.

Cel din urmă concert de la Craiova Muzicală la care am participat nu mai corespunde profilului de minimalism strălucit de până acum, pentru că a fost o aniversare: celebrarea a 118 ani (!) de la primul concert al Societăţii Filarmonice din Craiova, adică aproximativ când veacul
(trecut) se năştea.

Programul serii a fost unul de comuniune. Au fost Triplul concert în do major pentru vioară, violoncel şi pian, op. 56 de Ludwig van Beethoven şi „Gloria” în re major pentru solişti, cor şi orchestră, RV 589 de Antonio Vivaldi. Puterea lui Beethoven şi Gloria lui Vivaldi. Ca un final de rugăciune.

Dar comuniunea nu s-a oprit aici. Pe scenă, alături de forţele reunite ale filarmonicii şi coralei academice din Craiova, s-au găsit două generaţii diferite de muzicieni, uniţi de pasiune şi valoare.
La prima compoziţie, tinerii Ioana-Cristina Goicea (vioară) şi Ştefan Cazacu (violoncel), precum şi veteranii Mihai Ungureanu (pian) şi Nicolae Moldoveanu (dirijor). La cea de-a doua, soprana Irina Iordăchescu şi mezzo-soprana Claudia Codreanu. Iar dacă această comuniune nu era de-ajuns, dovadă că versurile ”Oltean sunt, oltean îmi zice/ Oltean sunt oriund’ m-oi duce” nu sunt întâmplătoare, seara ce festivă a fost îmbogăţită de prezenţa agreabilă şi distinsă a lui Adrian Cioroianu, omul care a resuscitat plăcerea pentru istorie, cea mai frumoasă dintre poveşti.

La mulţi ani, voi cei de la Filarmonica ”Oltenia”!

Graţie vouă, Craiova este, într-adevăr, Muzicală.

Iulian FIRA